Si tu ce faci de gripa asta?

Zilele libere, ca si multe alte subiecte putin interesante, sunt motivele potrivite pentru dezbateri la noi in tara.

Daca e liber, de ce e liber, daca nu e liber, de e nu e liber.

De data asta, lumea se imparte in doua tabere: cine are cu cine sa lase copilul si cine nu are cu cine sa lase copilul.

Dezbaterile nu se fac aproape niciodata cu argumente logice, legate in cazul acesta poate de gravitatea situatiei cu gripa care se joaca printre noi.

Tati, acum pot sa tusesc?

Am auzit ca ar trebui sa ne relaxam, ca ce sa vezi, in fiecare an sunt cazuri de gripa. E la fel de adevarat cum in fiecare an ninge si suntem luati prin surprindere de fiecare data.

Nu este ca si cand suntem vreodata pregatiti de ceva, oricum.

Televiziunile prezinta cazurile nefericite cu final tragic, nelipsind la sfarsit remarca ca bolnavul nu a fost vaccinat. Ca si cand ar fi existat vreun program de preventie pentru vaccinare sustinut si de ei vreodata pe parcursul anului.

Dar au material pentru jurnal din farmaciile care oricum nu mai au vaccinuri si daca aveau, e cam tarziu pentru ele.

Gradinitele si scolile private decid daca tin sau nu deschis individual. Aici cele doua tabere de parinti dezbat din nou problema.

Subiectul este sensibil intrucat cei mai multi dintre ei care lucreza nu au cu cine sa-i lase pe cei mici. Dar aici intervine iar situatia responsabilitatii care ne aduce in situatia de a ne invarti in cerc.

Gripa se raspandeste si din cauza faptului ca nu avem grija si respect fata de cel de langa noi, ca in momentul in care stim ca suntem purtatori de virus ( sau simtim) sau copilul nostru este, sa stam acasa sau sa-l tinem acasa.

Sa nu ne mai prefacem uimiti in holul gradinitei ca: “Aoleu, tusesti! Acasa nu tusea!”. Sa nu-i mai lasam nurofenul in ghiozdan si sa zambim complice la asistenta de la intrare, cand stii ca poate fi contagios si ceilalti chiar nu au nicio vina.

Dimineata auzeam la radio la DIGI, emisiunea lui Striblea daca nu ma insel cum copilul, tot in holul gradinitei intreba: ” Tati, acum pot sa tusesc?”. Mi-a venit si sa rad, dar si sa  plang in acelasi timp.

Concluzia este nu avem nicio concluzie.

Nu este nimic gandit, vreun plan pe termen lung, doar o insiruire de actiuni ce servesc interese minuscule pe ici pe colo, la care suntem toti partasi. Dar la sfarsitul zilei, ne bucuram ca mai avem o zi libera.

Hai sa ne fie bine. Macar sa evitam locurile aglomerate si sa ne spalam bine pe maini.