Sanda Nicola, despre viața alături de fiica ei, super-puteri și televiziune
- Claudia Stirbei
- 11 ian. 2018
- 6 min de citit
Sanda Nicola este jurnalist. Face parte din categoria ziariștilor pe care îi poți lua ca și etalon dacă îți dorești să te apuci de reporterie. A studiat la BBC School, London Academy of Media și, mai mult, are și o diplomă în științe politice la o universitate din Marea Britanie.
În urmă cu aproape un an a devenit WoW MoM. Mamă de Agnes. A primit vestea când se pregătea să plece la un summit NATO.
Află de la Sanda Nicola cum a reușit să treacă peste momente dificile, cum arată viața alături de fiica sa, care este super puterea ei, dar și ce sfaturi are pentru Agnes.
Povestește-mi cu ce te ocupi și în ce moment al profesiei ai aflat că vei fi promovată în funcția de mamă.
Fac știri de televiziune de peste douăzeci de ani și de aproape șase ani lucrez la Digi24. În ziua în care analizele de sânge au confirmat că sunt însărcinată, plecam la Summitul NATO de la Varșovia. Ca să răspund și mai exact, atunci când am primit pe e-mail rezultatul analizei, într-o după amiază caniculară de iulie, îmi era un pic rău și stăteam rezemată de mânerul valizei în curtea televiziunii, așteptând să plec spre aeroport. Mi-a fost ciudă că a trebuit să plec în delegație în loc să merg cu soțul meu să sărbătorim, dar voi putea să-i povestesc cândva fiicei mele, cu mândrie, că a călătorit în același avion cu Președintele Klaus Iohannis, că a fost la conferința de presă a lui Barack Obama și că nu a apreciat în mod deosebit bucătăria poloneză. În zilele alea aveam o poftă nebună de pizza cu ardei, mult ardei.
Ai fost trimis special în diferite zone de război. Ai lucrat pentru televiziuni precum Al Jazeera sau France 24. Cât este de diferită managerirea știrilor față de cea a copilului?
Cred că reflexele de reporter și instinctul matern fac casă bună împreună și, cel puțin până acum, m-am descurcat binișor, fără să intru în panică. Dacă e să fac o comparație, aș spune că e aproape la fel de solicitant ca la știri, cu multe ore în priză, odihnă puțină, mult neprevăzut, dar recompensele sunt infinit mai mari și mai multe. Bucuria asta de-a fi cu Agnes zi de zi, de-a urmări clipă de clipă transformările ei, e imposibil de egalat.
Privind din exterior, viața ta bate filmul. Ai trecut prin încercări grele. Cum ai reușit să te ridici de fiecare dată?
Nu știu dacă viața mea de până acum a fost neapărat mai palpitantă decât a altora sau, poate, am fost eu mai dispusă decât alții să vorbesc deschis despre dificultățile pe care le-am întâmpinat, cert e că am avut parte de mult suspans și multe răsturnări de situație. M-am ridicat pentru că, știți cum se spune, când ești jos, la pământ, nu mai ai unde să mergi decât în sus. E uimitoare forța cu care poate acționa cel ce nu mai are nimic de pierdut, ăsta nu e deloc un clișeu. Cu fiecare ”trântă” mai învățam ceva despre mine, cu timpul mă ridicam din ce în ce mai repede, cu fiecare necaz am devenit mai stăpână pe mine, mai empatică în raport cu ceilalți. Sunt fericită și recunoscătoare că am reușit în cele din urmă să găsesc sens în tot ce am trăit până acum.
Îți amintești ziua în care ai aflat că vei fi mamă? Care au fost primele gânduri?
Agnes a venit când aveam deja 39 de ani. după multe încercări zadarnice care mă aruncaseră într-o stare de deznădejde. Am fost bucuroasă, dar foarte crispată timp de câteva săptămâni. Îmi era teamă să nu se sfârșească încă odată prost.

Sursa foto: Adina Felea
Cum credeai că vei fi ca părinte și cum este rolul acesta în realitate? Sunt lucruri pe care erai sigură că le vei face sau că nu le vei face?
Știu că o întrebam pe sora mea înainte să nasc chestii de genul ”Oare o să aud când plânge noaptea? Dacă nu mă trezesc? Cum știu de ce plânge, dacă o doare ceva?”, iar soră-mea râdea și zicea că îmi dă ea în scris că o să mă trezesc chiar înainte să plângă noaptea și că o să mă prind instinctiv dacă îi e foame sau o doare ceva. A avut dreptate.
Cum încep diminețile tale alături de Agnes?
Ne trezim între 06.00 și 07.00, ne spălăm, mâncăm și mai lenevim un pic la desene animate, ori facem party cu videoclipuri de pe youtube până când Agnes adoarme la loc. E foarte multă muzică și joacă în casa noastră dimineața.
Experiențe cu bonele. Una dintre cele mai mari provocări ale părinților este găsirea ajutorului potrivit pentru copii. Cine te-a ajutat și dacă ați avut bonă, cum ați găsit-o?
Agnes împlinește un an în februarie, iar până acum a fost îngrijită exclusiv de mine și de tatăl ei. Nu am căutat până acum o bonă, ne-am interesat la modul general ce agenții de recrutare ar fi de încredere, dar parcă m-ar tenta mai mult varianta unei creșe. Mai trebuie să studiem problema înainte să luăm o decizie.
Citești bloguri sau cărți de parenting?
Nu exagerez. J Mai degrabă sun direct un medic când am o nelămurire, stau de vorbă cu prietenele mele, femei de toată isprava care au copii mai mari decât al meu și au depășit cu succes etapele prin care trec eu acum.
Educație. Stat sau privat și de ce? Știu că tu ai experiența învățământului în Marea Britanie.
Mi-e foarte greu să spun acum, desi știu că sunt decizii care trebuie luate din timp pentru că e complicat azi să prinzi un loc la grădiniță, la școală. Accesul la o școală considerată bună depinde de mulți factori printre care și adresa din buletin și, în final, s-ar putea să fie ca în povestea cu pomul lăudat… Știu că mi-aș dori să meargă la o școală în care să fie în siguranță, asta în primul rând. Ideal ar fi să locuim în apropierea școlii și să nu petrecem o jumătate de zi în mașină uitându-ne urât la ceilalți participanți la trafic. Asta nu e viață, e prizonierat în mici pușcării pe patru roți ceea ce trăim în București. Ce îmi doresc eu pentru ea, înainte de orice altceva, e să fie sănătoasă, veselă și echilibrată emoțional, la performanțe școlare nu m-am gândit foarte serios deocamdată.
Vacanță cu Agnes sau fără?
Cu Agnes, categoric. Încă sunt în etapa în care nu aș putea să mă desprind de ea mai mult de câteva ore.
Cum reușești (dacă reușești) să te ții de activitățile tale – sport, pasiuni, momente zen?
Cu disciplină și cu multă susținere din partea soțului meu. Eu îmi fixez întâlniri sau antrenamente la sală în funcție de programul lui, iar el face tot posibilul să-mi ofere ferestre de timp în care să mă țin de ce mi-am planificat. E adevărat că nu îmi mai permit prea multe ”spontaneități”, nu te aștepta să mă suni acum și să mă chemi brusc la o cafea, iar eu să las totul și să vin. Dar am câștigat mult timp de când a venit Agnes și am devenit mai organizați. Ziua are niște repere clare, iar noi suntem mai motivați decât oricând să nu pierdem timp aiurea. Lucrăm ”în schimburi”, cum s-ar spune, și până acum am funcționat bine. Merg la sală de trei-patru ori pe săptămână, merg la coafor măcar odată pe lună, ies la masă cu prietenele din când în când și particip la evenimente unde simt că prezența mea ar conta și mie mi-ar face reală plăcere să fiu acolo. E drept, sunt foarte selectivă în privința motivelor pentru care plec de lângă Agnes, nu am energie și nici dispoziție pentru conveniențe, dar nici nu m-am izolat complet.
Ce faci pentru sufletul tău?
Tot, absolut tot ce fac e pentru că sufletul meu asta cere. Nu trăiesc nicio clipă cu sentimentul că m-aș sacrifica, ori că eu am trecut acum pe locul 2 în propria-mi viață. Sufletul meu e mai plin și mai bucuros decât oricând.
Dacă ar fi să descrii viața ta într-un cuvânt care ar fi acela?
Cred că…”indrăzneală”. Pentru că a îndrăzni presupune să ai rezerve, să-ți fie un pic teamă de ce ai putea să pățești dacă faci un anumit lucru, dar tu să tragi adânc aer în piept și să-l faci, no matter what, pentru că asta ți-a spus ție instinctul. Azi trăiesc viața pe care mi-am dorit-o pentru că am îndrăznit să mă arunc în gol de câteva ori.
Care este super puterea ta?
Învăț foarte repede versurile unei melodii, uimitor de repede, și le țin minte pentru totdeauna. În română și în engleză.
Ce faci când simți că o iei razna?
Sun un prieten. Mă confesez, mă descarc, cer sfatul, accept și palme după ceafă dacă nu îmi revin altfel.
Dacă ar trebui să îi dai un singur sfat copilului tău, care ar fi acela?
Să-și aleagă prieteni pe potriva inimii ei, în fața cărora să nu simtă niciodată nevoia să pozeze în ceea ce nu este, și să-i prețuiască. Orice încercare a vieții poate fi îndurată mult mai ușor alături de prieteni sinceri.

Comentarios