Laurențiu Rădulescu, despre live-uri în zone de război și meseria de tată

Laurențiu Rădulescu lucrează de-o viață în televiziune. A fost în zone periculoase precum Fâșia Gaza, Afganistan sau Cairo. Are zeci de povestiri din regiunile de conflict. A fost de foarte multe ori pus în situații limită în timp ce transmitea. E imposibil să nu-l știi dacă ai urmărit relatările de război.

În urmă cu patru ani a devenit WoW DaD.

La o săptămână de la nașterea băiatului a plecat pentru două săptămâni în Ucraina. Nu a apucat să stea prea mult pe acasă. După o lună și jumătate se întorcea în Crimeea.

Află cum se împletesc cele două lumi pentru Laurențiu Rădulescu.

Povestește-mi cu ce te ocupi și în ce moment al profesiei ai aflat că vei fi promovat în funcția de tată.

Sunt reporter la secția eveniment, la Digi24. Cam de 6-7 ani am intrat pe secție, practic din momentul în care televiziunea se pregătea încă să iasă pe piață. A fost singura “promovare” adevărată din carieră. Sunt sigur de asta. În 2013 îmi aduc clar aminte. Am aflat că “voi fi avansat la gradul de general cu 4 stele în calitate de tată”.

În ce măsură este diferită managerierea unui breaking news cu cea a copilului?

Păi aici să știi că jobul m-a învățat multe. Practic, diferențele nu sunt foarte mari. Trebuie să te miști repede, să afli primul cum să rezolvi situația, să fii exact și să zâmbești la final că ți-a ieșit. Glumesc, evident. Sunt clar două lucruri diferite. Sau cel puțin încerc să le fac să arate așa. Să las cumva breaking news-ul la ușă.

Cum credeai că vei fi ca părinte și cum este rolul acesta în realitate? Sunt lucruri pe care erai sigur că le vei face sau că nu le vei face?

Norocul nostru, al meu și al Ralucăi, a fost tocmai că nu am stiut cum vom arăta ca părinți. Ne-am propus să învățăm asta lângă Ianis. Și cred că ne-a ieșit până acum. Uite. Să-ți dau un exemplu. Nu am crezut în urmă cu 5-6 ani că voi sta cu fii-miu într-o redacție preț de câteva ore, fiind nevoit.

Cum încep diminețile tale atunci când nu ești în redacția de știri sau la vreun eveniment?

Încerc să mă detașez de redacție. Cât pot. Mă uit la știri doar dacă stiu că m-ar ajuta a doua zi. Nu pot scăpa însă de telefon. A devenit indispensabil. Încerc să-mi beau cafeaua cât pot de relaxat. Îmi place să fac asta la o măsuță mica de la intrarea în casă. Cam ăștia ar fi primii pași. Apoi urmează tăvălugul zilnic.

Cum se impart sarcinile în familia ta?

Sarcinile s-au împărțit de la sine. Ele ne-au ales cumva. În funcție de lucrurile la care ne descurcăm mai bine. De exemplu, drumul matinal al lui Ianis spre grădiniță este de cele mai multe ori responsabilitatea mea. La fel și baia de seară sau ieșirea de sâmbătă dimineață. Aproape că au devenit ticuri. Recunosc. Am carențe mari când vine vorba de gătit. Dar și aici e o parte faină. Când suntem singuri, pizza este aliatul nostru.:)

Una dintre cele mai mari provocări ale părinților este găsirea ajutorului potrivit pentru copii. Cine v-a ajutat și dacă ați avut bonă, cum ați găsit-o?

Au fost întrebările astea. Mai ales când Ianis era foarte mic. Părinții noștri nu locuiesc în București. Am avut noroc cu o bonă pe care o cunoșteam. Locuia foarte aproape. Ne-a ajutat mult până când Ianis a mers la grădiniță. Iar de atunci ne ocupăm doar noi.

Cea mai frumoasă declarație pe care ți-a făcut-o Ianis. Dar cea mai trăznită?

Prima declaratie? Non verbală cea în care l-am văzut la aproape 2 ani stând lipit de televizor când m-a văzut într-un live. Mă recunoștea. A fost suficient să mă “scutur” puțin înainte de următorul direct unde am avut emotii mari, doar se uita fii-miu la mine.  Trăznită nu știu. Îți spun una care mă face să fiu foarte mândru. Ne spunem des că suntem cei mai buni prieteni. E foarte mișto sentimentul.

Citești bloguri sau cărți de parenting?

Am aruncat o privire pe ceva bloguri înainte de nașterea lui. Eram curios la ce să mă aștept. Cum “se face”. Apoi am fost încurajat de el care s-a mulat foarte bine pe modul nostru de a-l crește.

Educație. Stat sau privat și de ce?

Până acum a fost privat. Motivul principal a fost acela că nu am găsit o grădiniță de stat unde să poată sta până la ora 19.00. Noi l-am dat de la doi ani. Iar majoritatea grădinițelor impun anumite cerințe, mult prea prematur pentru acea vârstă am crezut. Acum continuăm pe privat, dar probabil vom da o șansă școlii de stat. Nu ascund că ultimii ani mi-au trezit semne de întrebare dacă învățământul de stat mai merită urmat. Dar vom vedea. Sunt multe variabile aici.

Vacanță cu Ianis sau fără?

Cea de vară întotdeauna cu Ianis. E un tip foarte fain, lejer în vacanțe, excursii, activități de genul ăsta. Sunt momente când ne “rătăcim” câteva zile, ai nevoie de ele.

Cum reușești ( dacă reușești) să te ții de activitățile tale – sport, pasiuni, momente zen?

Timpul ți-l faci singur. Nu ascund că nu au mai dispărut din momente, dar crede-mă, merită.

Ce faci pentru sufletul tău?

Îmh…m-ai prins aici. Uite, nu m-am gândit clar la asta. Îmi place să ies în gașca veche. Încerc să mențin câteva dintre vechile obiceiuri.

Dacă ar fi să descrii viața ta într-un cuvânt care ar fi acela?

Ana, tu știi că eu vorbesc mult. Cum s-o rezum într-un cuvânt. Noroc. Sunt un tip norocos. Sau am fost până acum. Asta mi-a venit acum în minte dar… Nu mă provoca.

Care este super puterea ta?

Superputere, ă? E o combinație ciudată de autocontrol. Cred că ceva rațiune și calm de moment. Găsește tu acum definiția:)

Ce faci când simți că o iei razna?

Îmi iau câteva ore cu mine în grădină. Mă refugiez în job. Sau aleg o vacanță de cel putin o săptămână. Depinde de motiv.

Dacă ar trebui să îi dai un singur sfat copilului tău, care ar fi acela?

Să aibă încredere în instinctul lui și să meargă pe el până la capăt.

#laurentiuradulescu #laurentiuradulescureporter #Digi24 #reporterdigi24 #laurentiuradulescudigi24