Irina Drăgan – lucrează în Ministerul de Interne și este cea mai frumoasă femeie în uniformă d

Pe Irina Drăgan am cunoscut-o când lucram ca reporter la Antena 1. Era purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei Române. WoW, nu?

Acum este subcomisar și se ocupă de comunicarea Ministerului de Interne. Lucrează într-o lume a bărbaților. O lume dominată de putere, reguli și legi. Dar asta nu o sperie.

Este o femeie frumoasă, sigură, carismatică. Dar și o WoW MoM. Descoperă femeia din spatele uniformei. Află cum se împletește meseria de om al legii cu cea de mamă. Cum a ajuns cea mai frumoasă femeie în uniformă din lume, dar și ce meseria visa să îmbrățișeze în copilărie.

Foto: Valentin Razvan

Cum ai ajuns cea mai frumoasă femeie în uniformă din întreaga lume?

Trebuie să recunosc că am stat să mă gândesc înainte de a răspunde la întrebare. Pare simplă, dar cel puţin pentru mine nu este şi o să vă spun de ce.

Vorbim despre un top realizat de un site internațional care a adunat poze cu femei în uniformă din toată lumea, iar  clasamentul s-a realizat pe baza voturilor. Mai mult ca sigur fotografia mea a fost luată de pe site-ul oficial al Jandarmeriei Române, iar eu am aflat din presă despre clasament De altfel, jurnaliştii cu care am avut ocazia să lucrez ca angajat al biroului de presă sunt şi cei care m-au recunoscut.

Nu vreau să creez impresia unei false modestii şi recunosc că este şi flatant pentru ego-ul feminin, dar totodată nu am dorit să fie cel mai important lucru cu care să mă identific.

Dacă aş fi citit această ştire m-aş fi bucurat să văd o româncă în top, pentru că româncele sunt femei deosebit de frumoase, iar acesta nu este un secret. Eu am ales cariera militară, eram purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei, iar clasamentele făcute pe criterii fizice nu prea aveau legătură cu activitatea mea.

M-a bucurat reacţia colegilor, care au considerat că este un motiv de mândrie pentru că au văzut o româncă şi uniforma Jandarmeriei, alături de atâtea femei militar frumoase, din ţări cu armate mult mai puternice.

Îmi place să văd partea bună a fiecărei experienţe şi aici am apreciat că mi-a fost dată oportunitatea să vorbesc, ca şi acum, mai mult decât despre frumuseţe şi despre ambiţiile, pasiunile sau dorinţele care animă o femeie (inclusiv pe mine) să reuşească prin forţe proprii în ceea ce şi-a propus.

Frumuseţea te poate face remarcată, dar nu îţi aduce respectul! Pentru asta este nevoie de mult mai mult. Pentru mine a fost o ocazie să depăşesc prejudecăţi, şabloane şi de ce nu, chiar şi critici. Mă simt bine în pielea mea, mă bucur că am ocazia să fac o muncă care îmi place cu adevărat şi să fiu apreciată pentru calităţi pe care le-am moştenit, dar mai ales pentru cele pentru care am muncit.

Ce îți doreai să te faci când erai mică?

Visuri am avut multe, ca orice copil. De mică m-a atras meseria de jurnalist şi îmi aduc aminte cu drag şi nostalgie cum le luam interviuri prin casă bunicilor mei. Bunicul meu avea un aparat de înregistrare cu benzi şi încă păstrează înregistrările pe care le-am făcut. Mai târziu, în adolescenţă, împreună cu sora şi prietenele cele mai bune ne jucam de-a prezentatorii de radio. Asta se întâmpla dupa 1990 când apăruseră şi în România casetofoanele şi casetele audio.

Când aveam în jur de 15-16 ani am câştigat un concurs organizat de postul de radio vacanţa din Năvodari (mă aflam acolo în tabără de vară) şi am avut ocazia să prezint o zi emisiunile lor. E adevărat că emiteau numai pe plajă, dar mie mi s-a părut extraordinar, iar o zi de radio s-a transformat într-o săptămână şi aşa mi-am petrecut atunci vacanţa la mare.

De altfel, după ce am terminat liceul am şi ales să studiez jurnalismul.Cine spune că visurile nu pot deveni realitate?

Povestește-mi despre meseria ta. Despre cum ai început să lucrezi într-o lume dominată de bărbați.

Încă din facultate am început să lucrez în radio. Iniţial am făcut practică în cadrul Radiodifuziunii, asta fiind o condiţie obligatorie pe timpul anilor de studiu. În anul doi de facultate am început să lucrez ca şi colaborator pentru postul de radio Bucureşti FM.

Iniţial am lucrat la ştiri, unde mă ocupam de documentarea acestora şi de redactare. Mai târziu am devenit şi prezentator de ştiri. Am avut ocazia să lucrez cu profesionişti, oameni de la care am avut mult de învăţat.

Nu este deloc uşor să fii un om de ştiri. Lucrezi tot timpul presat de timp, dar trebuie să te asiguri că alegi să transmiţi informaţii de interes pentru ascultători şi mai ales că acestea sunt corecte.

După ştiri, am făcut şi reportaje pe teren, am fost producător emisiuni, dar şi prezentator. Este o perioadă de care îmi voi aminti cu mare drag. Pot spune că radioul a fost prima mea dragoste, iar asta nu se uită niciodată.

Conjunctura a făcut să am ocazia să cunosc activitatea Ministerului Afacerilor Interne şi mai ales a Jandarmeriei. Cu toate că în acel moment nu mă vedeam făcând altceva în afară de radio, din păcate nu a existat nicio oportunitate să pot lucra permanent în radio, iar din activitatea de colaborator nu puteam să îmi construiesc un viitor în care nu îmi câştigam existenţa. Cred că asta este realitatea fiecărei persoane şi mie mi-a placut să fiu independentă. Nu voiam să depind foarte mult de părinţi.

A existat un moment în care am avut de făcut o alegere. Asemenea multor tineri mi-am făcut cv-ul şi am fost la interviuri de angajare. Am avut ocazia să lucrez pentru Radio Contact, unde am lucrat o perioadă de probă la ştiri şi am trecut interviul de angajare.

În aceeaşi perioadă au fost scoase la concurs cu angajare din sursă externă, posturi destinate femeilor, în cadrul Jandarmeriei Române. Era ceva nou, total necunoscut, dar mi s-a părut interesant domeniul militar şi am vrut să încerc. Nu mi-a plăcut în mod deosebit să învăţ atâta legislaţie pentru concurs, dar am avut atuul memoriei. Pe lângă învăţat m-am pregătit şi pentru probele fizice.

Nu a fost uşor şi multe lucruri au fost complet noi pentru mine. Au fost numeroase testări medicale, psihologice, fizice, test de cunoştinţe şi interviu. Dar totodată a fost şi o lume pe care am început să o privesc cu fascinaţie.

Am reuşit şi am ales să merg pe acest drum. Nu cred că am avut vreodată regrete. Îmi plac provocările şi ideea că ceea ce voi face mâine nu este încă predictibil. Nu îmi place rutina. Consider că te plafonează.

Anul acesta am sărbătorit 13 ani de când am îmbrăcat uniforma. Îmi doresc mulţi înainte.

Care a fost parcursul tău profesional?

Am început cariera militară ca subofiţer şi sunt mândră de asta. Îmi plac toate experienţele noi şi am avut ocazia să cunosc şi să lucrez cu oameni extraordinari. Colegii ne-au tratat întotdeauna cu respect şi camaraderie, dar trebuie să spun că şi atitudinea femeii este foarte importantă.

Am învăţat alături de colegii noi şi mai multă legislaţie şi regulamente interne, am făcut pregătire militară şi am învăţat să mânuim armamentul pe care îl aveam în dotare.

Activitatea ne-o desfăşuram într-o unitate specială a Jandarmeriei, responsabilă cu paza şi protecţia unor obiective strategice. Am avut ocazia să lucrez în domeniul în care mă pregătisem initial în momentul în care s-au pus bazele primului serviciu de relaţii publice din Jandarmerie.

Aşa am început să lucrez în cadrul acestui department, initial tot ca subofiţer, şi am învăţat să aplic cunoştinţele mele jurnalistice în domeniul pr-ului militar. Uitându-mă în urmă îmi dau seama cât a evoluat acest domeniu şi cât s-au schimbat modul şi tehnica de lucru. În 2005 aveam în birou un singur calculator şi un scanner, iar extrasul de presă îl făceam prin lecturarea ziarelor şi decuparea articolelor, pe care mai apoi le scanam şi le transmiteam conducerii şi tuturor angajaţilor.

Aici am avut şi şansa să promovez în corpul ofiţerilor, în urma susţinerii unui concurs, dar cel mai mult a contat că am lucrat alături de un colectiv tânăr şi împreună am construit tot ceea ce înseamnă comunicare în Jandarmerie.

Într-o societate care evoluează permanent, iar informaţia se transmite aproape instantaneu a fost nevoie să ne adaptăm şi noi şi să menţinem, iar de ce nu pe alocuri să reparăm, relaţia de încredere dintre instituţie şi cetăţeni.

De altfel, cele mai frumoase acţiuni au fost întotdeauna cele organizate în mijlocul oamenilor. Aşa poţi să depăşeşti barierele şi prejudecăţile, să interacţionezi cu fiecare persoană în parte, să arăţi că şi cei care îmbracă uniforma sunt oameni animaţi de dorinţe, ambiţii sau pasiuni asemenea tuturor.

În prezent lucrez în structura de relaţii publice a Ministerul Afacerilor Interne, iar acum am ocazia să colaborez cu oameni din toate Armele MAI.

În relaţii publice, consider că o comunicare permanentă este vitală, indiferent de situaţie. Să îţi asumi ceea ce este bun, să înveţi din greşeli şi aşa să evoluezi. Respectul şi încrederea nu se câştigă cu dificultate, dar este mai greu să le poţi menţine pe termen lung. La crearea şi păstrarea imaginii şi credibilităţii unei instituţii contribuie fiecare reprezentant al ei.

Lucrezi în Ministerul de Interne, destul de intimidant pentru orice înterlocutor. Care sunt provocările zilnice?

Sincer, nu are de ce să fie intimidant. Până la urmă rolul fiecărui angajat al Ministerului de Interne este să ajute, să vină în sprijinul oamenilor şi asta fac cu toţii prin munca lor zilnică.

În cazul nostru, pe lângă partea de comunicare cu media, pe reţelele de social media sau prin activităţile destinate publicului, cel mai mult contează să venim în întâmpinarea nevoilor oamenilor cu informaţii şi recomandări extreme de utile pentru tot felul de situaţii cu care se pot întâlni.

Munca noastră are ca bază principiul că informaţia este extrem de valoroasă oriunde şi oricând. Un om informat are şanse mai mici să devină victimă, spre exemplu.

Noi asta încercăm să oferim constant oamenilor: informatie.

Prevenţia este întotdeauna cea mai importantă, ca şi conştientizarea riscurilor la care ne putem expune  sau a reacţiilor pe care trebuie să le avem, dacă ne aflăm într-o asemenea situaţie.

Ca şi provocări zilnice aş spune stresul, lucrul contra timp, capacitatea de a relaţiona în mod pozitiv cu oamenii şi de a gestiona tot felul de situaţii, nu întotdeauna plăcute. Dar dacă nu vrem provocări, atunci poate nu ar trebui să ieşim din casă…cu toate că şi acolo pot să apară evenimente neprevăzute.

Irina înainte și după copil. Comparație între Irina femeia ocupată și Irina femeie ocupată + copil. 

Cred că un copil îţi schimbă optica asupra vieţii şi priorităţile. Pe mine cred că m-a făcut mai empatică, poate chiar mai sensibilă, dar într-un sens bun. Oricât de ocupată aş fi, ca mamă este cel mai important să găsesc timp pentru copilul meu. Orice vreau să înveţe, cred că întâi trebuie să vadă la mine ca exemplu.

Au fost situaţii când timpul dedicat muncii a avut o pondere destul de mare în viaţa mea şi cu siguranţă vor mai fi, dar am încercat să găsesc un echilibru astfel încât fetiţa mea să nu îmi simtă prea mult lipsa. Acum are 6 ani şi a trecut într-o altă etapă, cea legată de începutul şcolii. Niciodată un părinte nu poate spune că pe măsură ce îi cresc copii, ei au nevoie de mai puţin de sprijin. Ei au nevoie de susţinere permanentă, de comunicare şi dragoste necondiţionată.

Cum ai pregătit întoarcerea la serviciu?

Nu am făcut ceva special pentru asta. Să fiu mama este absolut minunat, mi-a adus  bucurie şi împlinire sufletească. Sunt trăiri noi pe care doar aducerea pe lume sau creşterea unui copil te poate face să le simţi cu adevărat.

Munca mi-a adus un alt fel de satisfacţii, dar şi acestea foarte importante. Nu mă văd să renunţ la vreuna dintre părţi. Ambele mă definesc ca om şi reprezintă alegerile mele în viaţă.

Cele mai grele au fost primele două săptămâni după ce m-am întors la serviciu. M-aş putea compara cu un calculator căruia îi ştersesei o bună parte din memorie. După acest interval, totul a reintrat în ritmul normal şi a fost ca şi când nu am lipsit nicio zi.

Ce metodă ai folosit pentru găsirea bonei/ajutorului în casă?

Aici am fost o norocoasă pentru că am avut sprijinul părinţilor. Altfel nu ştiu cum m-aş fi putut descurca. Bunicii sunt o mare binecuvântare în viaţa asta. Încă mă bazez pe ajutorul lor şi mă rog să fie sănătoşi să îi am alături de mine şi de Eva (fetiţa mea) la infinit.

În baza căror principii ai ales instituția de învățământ pentru cea mică?

Am ales atât grădiniţa cât şi şcoala de stat din proximitatea casei. Înainte de a mă decide, normal că am fost să le văd, dar am avut şi şansa de a găsi oameni minunaţi şi dedicaţi ca educatori şi învăţători. Nu vreau ca şcoala să fie un stres pentru copil, ci din contra vreau să meargă cu placere şi să fie o etapă frumoasă a vieţii ei, de care îşi va aminti cu placere.

Familia şi şcoala sunt factorii cei mai importanţi în evoluţia unui copil ca adult împlinit.

Care este super puterea ta?

Credinţa în Dumnezeu, energia şi dragostea pe care mi le dă fetiţa mea. Nu dau greş niciodată şi îmi dau puterea să depăşesc cam orice. Am învăţat că sănătatea este cea mai de preţ, în rest nu există decât limitele pe care ni le punem singuri. Sună ca un citat, dar aşa este.

Ce nu-ți place să faci?

Sincer, nu îmi place să lucrez numai la birou, în faţa calculatorului. Îmi place să fac mereu lucruri noi, să văd locuri noi şi să cunosc oameni de la care am ce să învăţ.

Cum ai descrie viața ta într-un cuvânt?

Provocare!

Cum te-ar descrie persoanele care nu te plac?

Nu m-am gândit la asta şi nu ştiu ce răspuns aş putea să ofer. Nici eu nu mă consider perfectă, dar încerc să fiu un om pozitiv şi corect. Ţin la principiile mele şi poate uneori sunt prea directă, ceea ce s-ar putea să şi deranjeze. Simpatia este subiectivă, respectul se obține şi fără a fi simpatic. Îmi doresc să fiu plăcută, dar cel mai mult ţin la respect.

Ești dificilă? Pe o scară de la 1 la 10 cât?

Uneori da, pentru că ţin la lucrurile în care cred şi despre care simt că sunt potrivite pentru mine. Totuşi încerc să mă adaptez oricărei situaţii. Mi-aş dori să fiu mai puţin impulsivă.

Spune-mi un lucru pe care foarte puține persoane îl cunosc despre tine.

Deşi nu ar părea, îmi place să gătesc şi de cele mai multe ori îmi şi iese bine!

#purtatordecuvantministeruldeinterne #irinadraganpurtatordecuvantjandarmerie #femeieuniforma #irinadragan #irinadraganceamaifrumoasafemeiinuniforma #frumoasainuniforma #irinadraganministeruldeinterne #irinadraganjandarmerie