Dragă părinte…
- Claudia Stirbei
- 13 oct. 2017
- 2 min de citit
Dragă părinte, al meu, al tău! Îți scriu ție. Celui care a vegheat la capul meu când am fost bolnavă, celui care a renunțat la ultima bucată de tort în favoarea mea. Care nu a mai plecat în concediu pentru ca eu să merg la facultate. Îți scriu ție. Celui care a renunțat la el pentru mine.
De multe ori, mi-ar fi plăcut să știu că n-ai bani suficienți să-mi cumperi o păpușă pe care nu știam s-o prețuiesc. Mi-ar fi plăcut să știu că ai făcut ore suplimentare, până la epuizare pentru ca eu să merg în excursie.
Mi-ar fi plăcut să mă înveți că nimic nu ține o veșnicie. Mi-ar fi plăcut să-mi spui să țin bine ferecate amintirile.
Mi-aș fi dorit să-mi spui că schimbările sunt normale. Să am curaj să spun Stop! Să fiu gata să o iau de la capăt, să nu mă tem de prejudecăți.
Aș fi vrut să-mi spui să nu-mi ascund fricile. Să le depășesc, să le cuceresc, să le înving. Să-mi fi spus că viața este un șir lung de alegeri. Că nicio faptă nu rămâne nepedepsită. Bună sau rea.
Mi-aș fi dorit, ca în loc să iei vina asupra ta când spărgeam bibelourile bunicii, să-mi spui că în viață trebuie să-ți asumi faptele.
Mi-aș fi dorit să nu te sacrifici pentru mine. Mi-aș fi dorit să fim parteneri pe acest drum lung, plin cu încercări, cu zâmbete, cu dezamăgiri și fericire deopotrivă.
Mi-aș fi dorit să știu totul despre tine.
Mi-aș fi dorit să-mi spui că ești obosit, să-ți dau răgaz să-ți tragi sufletul.
Mi-aș fi dorit să insiști când îmi spuneai să renunț la lucrurile sau oamenii care nu mi se potrivesc.
Câteodată, mi-aș fi dorit să nu-mi desenezi totul în culori de basm.
Acum, la maturitate, mi-aș fi dorit să fi strâns într-un borcan magic milioanele de sărutări și îmbrățișări ale tale. Să le deschid și să mă hrănesc cu ele când simțeam că universul e prea mare și greu pentru mine.

Comments