Cum să fii alături de prietena ta care tocmai a născut?

Am primit de curând pe “adresa redacției”…mă rog nu chiar, dar îmi plăcea cum sună 🙂 …am primit pe adresa mea de email următoarea rugăminte de la o prietenă fără copii, dar prietenă de proaspătă mamă. Caz delicat!

Anul ăsta sunt înconjurată de mămici – am 4 prietene care au născut și care au fost date peste cap de noua viață. Împreună cu un status care era parțial plângere, parțial strigăt de ajutor. 

Se pare că în 5-6 luni de când e mamă foarte foarte puțini prieteni apropiați, familie, cunoscuți au venit în vizită/ întrebat-o daca are nevoie de ceva. S-a simțit abandonată.

Pe de altă parte, eu ca prietenă, stăteam liniștită că are familie, are prieteni apropiați care o ajută, că dacă mă duc și eu pe capul ei o încurc. Dar ea nu a cerut ajutor, eu nu mi-am oferit ajutorul. 

Unde vreau să ajung? 🙂

Eu ce trebuie să fac?

Well, da, complicată treaba din punctul meu de vedere pentru că aici ar fi foarte multe variabile, iar eu chiar am pierdut prietene după ce am devenit mamă.

Dar să le luăm pe rând.

Sfârșitul sarcinii este un preludiu în care te amăgești, de fapt chiar crezi că nu are cum să fie de fapt așa de complicată viața după ce apare bebe și împrăștii în stânga și în dreapta încrederea pe care o ai tu și soțul în propriile forțe.

Fără nicio urmă de ipocrizie, chiar așa se întâmplă.

Îți imaginezi, îți faci scenarii și cumva în ceea ce proiectezi totul se îmbină perfect. Mai ales dacă mai faci și un curs sau două despre cum să respiri la naștere sau cum să-i faci băiță bebelușului, guru ai impresia că ești. Iar asta o spun din propria-mi experiență 🙂 .

Pam-pam, timpul trece, apare bebelușul și prima săptămână sau perioada imediat următoare pare să semene cu ceea ce ai proiectat tu în ultimele luni.

Încrederea în tine este la locul ei și totul este sub control. Buchetele de flori, lumea vine să-l vadă pe bebe, te complimentează ce bine arăți deși abia ai născut (sau nu spun nimic :)), bebe e cuminte, mănâncă și doarme. Totul conform planului.

Încet-încet, trece starea de sărbătoare, lumea revine la activitățile de zi cu zi, tu observi că hainele de dinainte de sarcină nu vor să intre încă pe tine și că noaptea nu mai este pentru somn. Apare oboseala și o dată cu ea frustrarea că nu te descurci așa cum te așteptai. Nu ești pe aceeași lungime de undă cu mama sau cu soacra și preferi mai puțin ajutor din partea asta decât alți nervi.

Nu mai spun de starea de copleșire care te învăluie pentru că un suflet mic depinde de orice faci tu acum.

Ei, în momentele acestea prinde bine un ajutor, un paznic de bebe cât să faci un duș, cât să fugi până la cosmetică, la o cină cu soțul sau poate doar să dormi un pic.

O prietenă care să înțeleagă că ești destul de moody acum, că nu mai poți răspunde oricând la telefon și că deși viața ta e în schimbare, nu este vorba de locuri ocupate și doar de mai multe responsabilități. Dar de asemenea să știe că faptul că nu răspunzi la telefon o dată, nu înseamnă că trebuie să înceteze să mai sune. Este o perioadă dificilă și este nevoie de multă toleranță din partea tuturor.

Îmi aduc aminte că orice discuție care mă scotea din rutina mea zilnică, era ca o vacanță pentru mine. N-am înțeles niciodată de ce ai putea crede că vreau să vorbesc tot de bebelușenii când asta fac oricum toată ziua.

Este o perioadă în care orice gest minuscul pare gigant. Cum ar fi să fie ascultată…nu sfătuită, nu certată, nu consiliată…doar ascultată.

Nu numai că o va face să se simtă iubită și recunoscătoare, dar va sesiza implicarea, care va consolida mult relația de prietenie.

Să primești un tampon de sân la momentul potrivit sau cumpărăturile pentru cină, ca să nu mai zic de cină în sine sunt minuni.

Este ușor să-ți dai seama ce are nevoie prietena ta proaspătă mamă, dacă o asculți. Poate are nevoie doar de tine lângă ea. Încurajeaz-o să-ți ceară dacă simți că poți să o ajuți.

#nastere #prietena #sfaturi