Cum aplici leadership-ul în parenting, confidențele unei mame corporatiste
- Claudia Stirbei
- 8 nov. 2017
- 5 min de citit
Cei mai mulți dintre noi jonglăm între mai multe roluri într-o zi: de la funcția pe care o deținem, la prietenul de care au cei din jur nevoie sau la părintele luat de nou când ajunge acasă. La sfârșitul zilei, absolut toți suntem la fel de vulnerabili în fața copiilor nostri, ne punem mai mult sau mai puțin aceleași întrebări și funcția nu mai are nicio valoare. Doar omul.
Cu oameni vreau să vorbesc în această serie de interviuri cu “real moms with real stories”, pe care o deschid cu Raluca Modoran – manager de resurse umane într-o companie de telecomunicații, care a răspuns așa frumos întrebărilor noastre despre cum aplici leadership-ul în parenting.
Despre tine – cu ce te ocupi și de când ai fost promovată în funcția de mamă?
RM: Sunt de profesie corporatistă, cu mintea la strategii, planuri pe termen mediu și lung, quick wins, sinergii, alinieri și alte preocupări din acestea înalte 🙂 .
Mai tot timpul în viitor gândindu-mă ce mai inovăm sau în trecut, analizând unde suntem și ce mai putem îmbunătăți; mai rar în prezent. Am promovat în funcția de mamă oarecum recent, pe 13 ianuarie se împlinesc 4 ani. Waw!!
Am momente în care nu mă simt încă pe deplin competentă, deși la evaluarea periodică (i.e. spontană: “mami, te iubesc de-mi vine să te arunc în copacul acela inalt!”) vreau să cred că am luat exceeds!
Asemănări si deosebiri. Cum vezi managerierea unei echipe vs managerierea unui băiețel de 4 ani?
RM: Ce am învățat în tot timpul în care am coordonat oameni a fost să fiu autentică, să am o viziune, să o comunic cu entuziasm de câte ori e nevoie, să mă asigur că echipa mea înțelege cum se traduce pentru ei viziunea mea, că văd beneficiile lucrând să o îndeplinească, că avem planuri clare să o atingem și, nu în ultimul rând, să ne mai și bucurăm din când în când. Ah, și să recunosc și să recompensez contribuția celorlalți…
Manageruirea (dacă se poate numi așa) lui Alex nu are mai nimic în comun cu cele de mai sus. 🙂
Cu alte cuvinte, prea puțin îi pasă că mami are o “viziune”, indiferent cât “beneficiu” i-ar aduce îndeplinirea ei, cu atât mai puțin dacă îi repet în mai multe forme, momente etc. Planurile mele sunt cu atât mai puțin concludente cu cât sunt mai îndepărtate, iar cum trebuie făcute lucrurile oricum știe el mult mai bine.
Când e vorba de lucru în echipă, eu mă așez cuminte pe covor și aștept indicații clare despre cum și unde trebuie construit garajul sau magazinul din piese de Lego, și ferească sfântu să pun o piesă de altă culoare sau în alt loc față de planurile (nicidecum comunicate) arhitectului! Există totuși o excepție, când sunt autentică (a se citi prezentă și liniștită), las totul deoparte și ne bucurăm împreună de ce se întamplă fix atunci, fără să ne gândim la nimic din ce urmează, când râdem de se aude în tot blocul, când ne alergăm de probabil cred vecinii că e cutremur, se întâmplă un miracol.
Acele momente durează parcă zile, și mi-aș dori să opresc timpul în loc, ca să mă pot uita, simți, bucura de ele cât mai mult.
Follow-up. Ce fel de părinte ești în comparație cu ce credeai că vei fi?
RM: Haha … asta e bună. Pai, cred că am analizat și am judecat toate mamele cu copii care mi-au stat în cale până să vină Alex… “uite cum l-a îmbrăcat în parc”, “îl lasă să mănânce pufuleți?!”, “e ora 9 seara și e încă în parc?” … “vai, mai are suzetă la 6 luni?” … și mai am :))
Mi-am făcut conștiincioasă lecțiile înainte, am citit toate cărțile, am studiat toate politicile, procedurile, indicațiile, practicile etc, că ți-am spus doar că sunt de profesie corporatistă și pe noi așa ne învață.
Am crezut cu tărie că meseria de mamă se poate învăța din cărți, am fost convinsă la momentul zero că voi ști cum să fiu mamă. Mi-a luat 2 ani și jumătate să înțeleg că meseria asta nu se învață, nu se ȘTIE, ci se SIMTE. Dacă aș putea da timpul inapoi, aș face doar ce aș simți, indiferent de ce spun cărțile, bunicii, prietenii bine intenționați sau teoriile din capul meu … intuiția unei mame (zic eu acum înțeleaptă 😀) este de necombătut și întotdeauna cea mai bună soluție.
Experiențe cu bonele. Cum ai găsit bona potrivită pentru Alex? Am mers la o agenție recomandată de altă mămică, am primit câteva CV-uri, am selectat din ele, am avut interviuri pentru care m-am pregătit temeinic cu întrebări de pe tot felul de site-uri și am selectat. Dar mai departe de atât cred că bona noastră a fost doar norocul lui Alex, pentru că a avut grijă de el ca de copilul ei și multe ori a avut grija chiar și de mine nu doar de el. E o femeie minunată și ne bucurăm mult că am avut șansa să ne aleagă.
Documentare de mamă. Citești bloguri de parenting? În ce măsură le acorzi credit?
RM: Să știi că citesc bloguri de parenting, pentru că oricât de mult mă bazez pe intuiție acum, mai sunt lucruri pe care simt că nu știu cum să le fac. Am urmat cursul online al Uraniei Cremene și chiar am rezonat cu el și mai citesc cu plăcere toate postările Otiliei Mantelers.
Îmi place să stau informată ca să pot alege din mai multe variante. Cred că ce m-au învațat aceste “lecții” de parenting a fost cum să mă educ să acționez și nu să reacționez în relația cu copilul … și știi la ce ma refer, la acele momente când se lasă întuneric … :))
Educație. Cum ai ales grădinița celui mic și cum te gândești să abordezi alegerea școlii? Stat sau privat?
Eu am fost o elevă silitoare pe tot parcursul școlii, cu premii și coronițe și participări la olimpiadă. Cu toate acestea, simt că am ieșit din școală complet nepregătită să susțin cu argumente un punct de vedere, să comunic aspecte mai puțin frumoase fără să rănesc sau să știu cum să construiesc relații sănătoase cu toată diversitatea de opinii din jur. Cred că școlile de stat de la noi încă se concentrează pe acumularea de cunoștințe, care nu e lucru rău, însă e insuficient. Am ales o grădiniță privată care urmează programa învățământului britanic pentru că m-au convins că sunt interesați să dezvolte ariile de interes ale copilului și mai ales abilitățile de relaționare cu tot pachetul… dar cine știe cum va arăta lumea când va fi el mare și dacă vor mai conta.
Legat de școală, niciun gând încă … pas cu pas.
Vacanța cu copilul sau fără copil? Și cu și fără, zic eu că așa e sănătos pentru toată lumea. Când mergem toți 3 ne distrăm maxim, când mergem doar noi 2 fără el, el e la buni la țară și continuă să se distreze maxim, iar noi să bem o cafea liniștită 🙂
Time management. Cum reușești (dacă reușești) să te organizezi astfel încât să ai echilibru între a fi mamă și a fi femeie?
Păi simplu, le pun în agendă :)) masaj, coafor, cosmetică, teatru măcar o dată pe lună, cine cu prietenii. Ce-i drept dacă uit să le pun în agendă, chiar că nu mai reușim să ajungem nicăieri, căci logistică în jurul evenimentelor de mai sus e destul de complexă.
Care este super puterea ta? Să inventez jocuri și mâncăruri bune :))
Dacă ai descrie viața ta de acum într-un cuvânt, care ar fi acela? Nu m-am gândit prea mult, dar aș spune Transformare și n-o să încep să-l explic ca să nu ocup și numerele următoare 🙂 .
Comments