Cristina Chiriac, ambasadoarea iei românești. De la meșteșugul iei la cel al meseriei de mamă
- Claudia Stirbei
- 15 ian. 2018
- 4 min de citit
Cristina Chiriac este președinte al Asociației Naționale a Antreprenorilor, dar și ambasador al antreprenoriatului feminin. A fost consilier al Primului Ministru. Scrie cărți, conduce brand-ul Flori de Ie. Mai mult, este și de două ori WoW MoM. Are doi băieți. Cristina ne-a spus cum are timp pentru toate astea, cum se împarte între atâtea task-uri, ce face pentru sufletul ei, dar și ce sfaturi are pentru cei doi băieți.
Ești o femeie de succes. Asta o spune clar CV-ul tău. Ai lucrat în administrație publică, ai un doctorat în economie, mulți ani petrecuți în mediul privat. Ai lansat chiar și o carte. Cum se împletesc toate astea cu meseria de mamă?
Am ales să fiu mamă cu mult înainte de a fi o femeie de succes. Mi-am dorit foarte mult copii și pot spune sincer că ei sunt cea mai mare realizare a mea. Mai nou, pentru că acum au mai crescut sunt și balsam pentru zilele în care simt că nu mai pot. Balanța nu este niciodată perfectă, înclină fie către latura profesională, fie spre latura personală. Nu știu dacă am reușit să le îmbin frumos pe amândouă, însă cred că cel mai mare atu al meu este faptul că realizez atunci când trebuie să mă opresc.
În 2010 ai primit titlul onorific de „Ambasador al Antreprenoriatului Feminin”. Trei ani mai târziu ai înființat Asociația Națională a Antreprenorilor. Ce sfat le poți da femeilor care intenționează să aleagă drumul antreprenoriatului?
Antreprenoriatul este un drum special pentru alergătorii de cursă lungă. Pot interveni obstacole sau există posibilitatea să fie nevoie să accelerezi atunci când te aștepți mai puțin. Pentru a avea succes ai nevoie neapărat de o strategie. Indiferent de obstacole sau impedimente este singurul drum care se poate transforma în pista visurilor tale.
În 2014 ți-ai lansat propriul business. O afacere autentică, despre meșteșugul românesc, despre frumusețe și istorie. Ce te-a inspirat către această zonă?
Nu știu nici până în ziua de astăzi dacă a fost inspirație sau chemare. Aș spune mai degrabă că a fost chemare. Mi-am dat timp să îmi ascult sufletul și într-o bună zi mintea mea a recepționat mesajul. Atât. Apoi, toate au venit de la sine . Flori de ie este mai mult decât o poveste despre continuarea tradițiilor. Este povestea de care eu sunt îndrăgostită.
În ce moment al profesiei ai aflat că vei fi promovată în funcția de mamă?
În anul 2004 am făcut o schimbare destul de bruscă. Am părăsit domeniul privat după 5 ani de experiență și am virat către administrația publică. Simțeam că pot mai mult, voiam să fac mai mult. La o lună după ce m-am angajat la Corpul de Control al Primului Ministru am aflat că sunt însărcinată. Îmi amintesc că mi-a trebuit cam o lună să mă obișnuiesc cu ideea că planurile sunt făcute pentru a fi schimbate. Apoi, au urmat câteva luni grele pentru că sarcina mea mi-a dat ceva bătăi de cap, însă a meritat, cu vârf și îndesat.

Sursa foto: Arhivă personală
Cum credeai că vei fi ca părinte și cum este rolul acesta în realitate? Sunt lucruri pe care erai sigură că le vei face sau că nu le vei face?
Sunt o mama atipică. Sunt foarte degajată și provocatoare în același timp, aș putea spune. În primul rând nu mi-am făcut niciun fel de plan și nici nu m-am gândit cum ar trebui să mă comport ca și părinte. În capul meu exista o singură teamă și prioritate, să îmi iubesc copilul/copiii. Restul au venit de la sine. Am învățat împreună să ne iubim, să ne respectăm, să ne asumăm responsabilități. Copiii mei sunt obișnuiți să mă vadă muncind foarte mult și știu că în vocabularul meu nu există ,,nu pot”. Poate și de aceea nici în vocabularul lor nu există.
Cum încep diminețile tale alături de cei doi băieți?
Nu avem un tipar anume. În general, în cursul săptămânii suntem mai tot timpul pe fugă, însă în week-end avem un fel de tabiet pe care îl respectăm. Bucătărim. Cea mai mare bucurie a lor și a mea este să pregătim micul dejun. Omleta cu brânză de sibiu este preferata lor și implicit nelipsită în week-end.
Experiențe cu bonele. Una dintre cele mai mari provocări ale părinților este găsirea ajutorului potrivit pentru copii. Cine te-a ajutat și dacă ați avut bonă, cum ați găsit-o?
Oh, ai atins un subiect sensibil. Cu băiețelul cel mare, Norris, a fost mai simplu. Primele șase luni m-am ocupat eu de el, apoi m-am reîntors la serviciu și am apelat la o prietenă dragă în care aveam încredere. Și am continuat așa până la vârsta de trei ani când a fost pregătit pentru grădiniță.
Cu Eric, băiețelul meu cel mic, nu a mai fost atât de simplu. Deja avansasem pe o altă poziție și responsabilitățile profesionale m-au făcut să mă întorc la muncă după numai 6 săptămâni.
A trebuit să găsesc ajutor și pentru că trebuia să mă și odihnesc noaptea, la un moment dat ajunsesem să am trei bone, pe schimburi. A fost o perioadă grea în care eu nu mai reușeam să mă bucur de gânguritul lui și nici să dau atenția cuvenită pentru a verifica dacă totul este în regulă.
După o perioadă de câteva luni de zbucium și de alergătură, am resetat totul și am rearanjat prioritățile. Una dintre mătușile soțului meu s-a mutat la noi și astfel totul a intrat într-un făgaș normal.
Citești bloguri sau cărți de parenting?
Mărturisesc că am citit câteva cărți când am făcut cunoștință cu experiența de a fi mamă, apoi nu am mai avut timp.
Educație. Stat sau privat și de ce?
Educație de stat. Învățământul de stat are încă multe cadre didactice bine pregătite și mai cred că poți face performanță oricunde dacă te duce capul.
Vacanță cu cei doi băieți sau fără?
Și, și.
Cum reușești (dacă reușești) să te ții de activitățile tale – sport, pasiuni, momente zen?
Nu prea reușesc. Sport nu mai fac de cățiva ani din păcate și regret acest lucru. Reușesc totuși să îmi fac timp pentru lucrurile mărunte care îmi aduc satisfacție. Citesc, scriu, interacționez cu prietenii mei dragi.
Ce faci pentru sufletul tău?
Călătoresc mult. Îmi hrănesc sufletul descoperind lumea.
Dacă ar fi să descrii viața ta într-un cuvânt care ar fi acela?
Foarte greu de descris o viață într-un cuvânt. Iubire. Acesta ar fi cuvântul potrivit.
Care este super puterea ta?
Educația primită de la ai mei.
Ce faci când simți că o iei razna?
Mă urc în mașină și conduc. Alergând pe străzi îmi alerg gândurile înapoi la destinatar .
Dacă ar trebui să le dai un singur sfat copiilor tăi, care ar fi acela?
Să fie corecți în viață indiferent de consecințe.

Comments