Actrita Andreea Perju, un super-erou pentru fiicele sale

Andreea Perju este fosta gimnasta, actrita, sotie, manager de restaurant si mama. WoW MoM a doua fete – Mara si Ada. Cum are timp de toate? Tot 24 de ore are si ziua ei? Si noi am fost curioase, asa ca am stat de vorba cu ea.

Sa va mai spunem ca nu are nici macar bona?

Andreea ne-a povestit cum se imparte ziua printre atatea task-uri. Cum isi imagina ca arata viata de mama pana sa le aiba pe cele doua fete, care este super puterea ei, dar si ce face cand simte ca o ia razna.

Iti amintesti ziua in care ai aflat ca vei fi pentru prima data mama? Care au fost primele ganduri?

Normal. Nu cred ca exista femeie care sa nu isi aminteasca momentul si ziua in care a aflat ca va deveni mama. Eram singura si, intr-o fractiune de secunda, mi s-a derulat in cap viata mea dinainte de acel moment si ce urmeaza sa vina. Evident, am izbucnit in plans. Plans de fericire amestecat cu un soi de teama. Aveam 24 de ani.

In ce moment al profesiei ai aflat ca vei fi promovata in fuctia de mama?

Intr-un moment cheie. Eram pe val, cum se spune. Filmam pentru “Fetele marinarului” care avusese un real succes, apaream in reviste, la tv, visul oricarei pustoaice, doar ca aveam in spate si multa munca si ambitie, insa copilul a devenit prioritatea numarul 1 din secunda in care am aflat de existenta lui.

Sursa foto: Cătălin Olteanu

Cand ai prins curaj sa ramai din nou insarcinata?

Ma bufneste rasul pentru ca nici prima, nici a doua oara nu a fost nimic premeditat. Eram in anul II de facultate si-am plecat la munte cu niste prieteni, Cristi ramanand in Bucuresti cu niste treaba. Pe drum, mi s-a facut, subit, foame. Dar foame ca as fi mancat pe cineva. Am oprit la o benzinarie, am mancat un sandwich si am baut un fresh de portocale. Atunci am simtit ca e ceva si asa a fost.

Cum a primit Mara vestea ca va avea o surioara?

Mara nu avea nici 3 ani, eram doar cu ea si i-am zis ca o sa-i facem o surpriza lui tati cand ajunge la munte, o sa-l anuntam ca familia noastra se mareste. Nu cred ca isi aminteste momentul clar.:))

Cum credeai ca vei fi ca parinte si cum este rolul acesta in realitate? Sunt lucruri pe care erai sigura ca le vei face sau ca nu le vei face?

Inainte sa o nasc pe Mara, ii facusem tot programul pana la 18 ani.:))) Stiam clar ce limbi straine vreau sa stie, unde va face facultatea, etc, imaginatie bogata. M-am adaptat foarte mult la nevoile lor, am acceptat ca nu sunt extensia mea si ca au personalitatea lor si dorinte asemenea. Am inteles ca nu tine totul doar de educatie, am invatat ca, uneori, nu poate fi doar ca mine si invat, in fiecare zi, ceva de la ele. Copiii sunt formidabili daca ai curaj sa accepti ca si tu poti invata de la ei. Un izvor nesecat de inspiratie.

Cum incep diminetile tale alaturi de cele doua fiice?

Sursa foto: Arhivă personală

Nu sunt un om matinal si atunci diminetile incep foooaaarrrttteee devreme , la 6.30 mai exact, si foarte greoi. Mara se trezeste usor, cu Ada greu. Cat stau langa patul Adei sa o trezesc, mai adorm vreo 5 minute.:)) Glumesc. Ne trezim, ne spalam pe ochi, pe dinti, ne imbracam, mancam si la 7.30 vine transportul sa le ia sa le duca la scoala, respectiv gradinita. In weekend sunt cele mai dragute pentru ca ma lasa sa dorm si au rabdare sa ma trezesc.

Care au fost cele mai frumoase declaratii pe care cele doua fiice ti le-au facut?

Toate sunt frumoase pentru ca sunt sincere si autentice. Copiii nu stiu sa se prefaca, ei sunt sinceri si nu trec prin niciun filtru declaratiile. “Esti cea mai buna mama din lume, multumesc ca existi, te iubesc,etc.”, toate sunt de nepretuit.

Experiente cu bonele. Una dintre cele mai mari provocari ale parintilor este gasirea ajutorului potrivit pentru copii. Cine te-a ajutat si daca ati avut bona, cum ati gasit-o?

Din pacate, experientele noastre cu bonele nu au fost pozitive. Sunt un om dificil si imi recunosc asta dar, in momentul in care simteam ca cineva imi foloseste copilul drept instrument de manipulare, o luam razna. Am schimbat multe bone, vreo 7, iar acum 2 ani am luat hotararea, impreuna cu sotul meu, sa renuntam definitiv la bona. Ultima doamna era un om bun, insa am observat ca fetitele erau debusolate, noi le incurajam sa se exprime, sa spuna ce simt, sa aiba pareri, iar doamna respectiva le facea mereu observatii. Nu le-a facut nimic rau, doar ca am ajuns la concluzia ca e mai bine sa creasca doar  cu noi. Ceva ce pare imposibil in prima faza, acum e materializat. Cand vin de la gradi si after, unul dintre noi le preia, iar ele sunt mult mai fericite asa. Nu e deloc usor, dar cred ca e mai sanatos. Plus ca ne ajuta si bunicii atunci cand avem nevoie.

Citesti bloguri sau carti de parenting?

Citesc diverse articole care mi se par interesante, dar sunt putine  pareri de care tin cont. In general, m-am ghidat dupa ceea ce am simtit si sustin asta: “Esti cea mai buna mama pentru copilul tau si ti-l cunosti cel mai bine, in mainile tale este raspunsul.” Cand am momente de cumpana, in primul rand ma sfatuiesc cu sotul meu si apoi, daca este necesar , cer sfatul psihologului. Consider ca un om de specialitate reuseste sa ma  ghideze astfel incat sa  gasesc  raspunsurile sau rezolvarile tot singura.

Educatie. Stat sau privat si de ce?

Am ales privat pentru gradinita insa, la scoala am ales invatamant de stat. Iti si argumentez de ce. Timp de 6 luni am pus in balanta stat vs. privat, cu plusuri si minusuri si am zis asa “ Avem o programa alambicata si greoaie. O dam la stat, daca nu se adapteaza e mai simplu sa o mutam in sistem privat.” Daca alegeam invers si ne hotaram , la un moment dat, sa o mutam in sistem de stat era foarte greu, in primul rand, pentru ea. Am cunostinte care au avut copiii in sistem privat pana in clasa a V-a si au hotarat sa ii mute la stat, iar copiii au facut o vara intreaga meditatii pentru ca testele de acceptare sunt foarte grele. Nu ma pot juca cu viata lor. Plus ca, la stat, intra in contact cu copii din toate clasele sociale, percepe altfel colectivul si intelege ca nu traim intr-o bula de sapun. E o decizie pe care n-o regret, cel putin pentru moment, Mara s-a adaptat cu programa, sa vedem la Ada.

Vacanta cu Mara si Ada sau fara?

Vacanta cu Mara si Ada, si vacanta fara Mara si Ada. E nevoie si de “pauza” de la relatia cu copiii. Daca nu faci iintr-un fel sa echilibrezi lucrurile, ele se pierd. Relatia de cuplu are nevoie de timpul ei si trebuie mereu sa gasesti momente potrivite de petrecut in 2.

Cum reusesti (daca reusesti) sa te tii de activitatile tale – sport, pasiuni, momente zen?

Unul dintre regretele mele este ca nu reusesc sa ajung la sport. E adevarat ca oamenii nu ma cred ca nu fac sport, insa fac o multime de alte lucruri care ma tin in priza. Actorie, televiziune, de 2 ani manageriez Arezzo Ristorante, un loc facut din pasiune pentru mancare buna, program cu fetitele, evenimente si lista poate continua. Sunt intr-o continua miscare, daca stau mi se pare ca ceva este in neregula.

Ce faci pentru sufletul tau?

Citesc, plec in calatorii, ma vad cu prietenele mele, am invatat sa traiesc in prezent, iau lucrurile exact cum vin si, cand mi-e mai greu, trag aer in piept si imi dau seama  ca cea mai mare si relevanta realizare a mea sunt fetitele si nimic nu ma mai poate dobora. Pur si simplu, incerc sa ma bucur de fiecare moment. Si, macar o data pe an, imi cumpar o pereche de pantofi.:)))

Daca ar fi sa descrii viata ta intr-un cuvant care ar fi acela?

Responsabilitate.

Care este super puterea ta?

Mara azi i-a zis Adei “ Mama noastra e un super-erou.” Atat.

Ce faci cand simti ca o iei razna?

Trag aer in piept, plang, tip,  imi recunosc ca sunt obosita, am acceptat ca sunt om si nu robot si, cel mai important e ca, au acceptat si fetitele. Sa fii sincer cu tine e o mare calitate pe care am preluat-o de la ele.

Daca ar trebui sa le dai un singur sfat copilului tau, care ar fi acela?

Mi-e greu sa aleg un singur sfat, dar cred ca e important sa inteleaga, de mici, ca oamenii sunt diferiti si ca, daca ne dorim pe cineva in viata noastra, trebuie sa il acceptam asa cum e, nu sa incercam sa il schimbam.

Esti sotie, mama, actrita, manager de restaurant. Ce urmeaza pentru Andreea?

Eu zic ca mai urmeaza, dar nu vorbesc inca despre ce urmeaza. Unele proiecte sunt pe cale sa se concretizeze, de altele habar n-am insa sunt pregatita sa le fac fata. Ma bucur de ceea ce am acum si, asa cum am spus sus, traiesc in prezent.